Codul muncii - interpretari

 

Codul muncii - pagina de start

Conventii civile de prestari servicii
   


 

Potrivit art. 492 din Codul Civil, contractul este: "acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre ele un raport juridic”.  Obiectul conventiilor este acela la care partile sau una din parti se obliga in conformitate cu art 962 din Codul Civil.

Conventia civila intalnita in practica si sub numele de contract de colaborare sau conventie de prestari servicii a constituit in decursul timpului subiect de controversa in primul rand in privinta legalitatii desfasurarii muncii in baza acesteia.

In codul civil in vigoare este reglementat contractul de locatiune a lucrarilor, care constituie temei legal  la incheierea conventiilor sau contractelor de prestari servicii. Obiect al contractului de locatiune poate fi un lucru sau o lucrare (art. 1410 Cod Civil).

Cand obiectul contractului este o lucrare vorbin despre un cotract civil de locatiune al lucrarilor.

Art. 1412 din acelasi cod prevede ca locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste pentru a face ceva pentru cealalta parte cntra unui pret determinat.  De asemenea art. 1413 din Codul Civil mentioneaza ca locatiunile sunt de mai multe feluri si au regulile lor proprii:

-se cheama inchiriere locatiunea edificiilor si cea a miscatoarelor;

-arendarea – locatiunea fondurilor rurale;

-prestatia lucrarilor – locatiunea muncii si a sericiului;

-antrepriza – luarea savarsirii unei lucrari dpept un pret determinat, cand materialul se da de acela pentru care se executa o lucrare.

In plus, dispozitii specifice ale contractului de locatiune de lucrari sunt prevazute in Capitolul V Despre Locatiunea lucrarilor, Titlul VII. Despre contractul de locatiune, Cartea a II-a din Codul Civil (art. 1470 – 1490).

Deci conventia pentru prestarea unor activitati incheiata potrivit Codului Civil are in vedere contractul de locatiune a lucrarilor reglementat in cuprinsul Codului Civil.

Conventiile se incheie in scris si cuprind: date de identificare ale partilor; denumirea sau obiectul lucrarii; conditiile de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca lucrarea; termenul de predare a acesteia; suma cuvenita prestatorului pentru lucrarea efectuata, precum si modul de plata; raspunderea partilor pentru neexecutarea/executarea necorespunzatoare.

Persoanele fizice neautorizate pot realiza activitati in caza conventiilor civile care trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarelor conditii:

-au caracter ocazional;

-exclud subordonarea prestatorului muncii fata de beneficiarul acesteia;

-nu se realizeaza in timp (prin prestatii succesive), ci se realizeaza “uno ictu” (dintro data).

Disputele create in jurul conventiilor civile au fost generate de faptul ca acestea sunt vazute de organele de control in domeniul muncii sau fiscal ca fiind forma mascata a unui contract individual de munca.

Din puctul de vedere al acestora, conventia/contractul civil de prestari servicii se incheie doar pentru activitati cu caracter ocazional, intamplator, conjunctural si nu pentru prestarea de servicii care constituie obiectul principal de activitate al societatii.

Totodata, indiferent de cum au calificat partile contractul lor, el va fi considerat ca fiind de munca daca din continutul sau rezulta caracteristicile unui astfel de contract. Daca activitatea ce urmeaza a fi prestata tradeaza natura dependenta a raportului juridic, se impune incheierea unui contract individual de munca, si nu a unei conventii civile. Criteriile de indentificare a relatiei de dependenta sunt prevazute in Codul Fiscal. La art. 7 pct. 2.1 din Codul Fiscal se prevede ca orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul din urmatoarele criterii:

-beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere a platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acestea, cum ar fi: atributiile ce-i revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii si programul de lucru;

-in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;

-platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;

-platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca.

In cazul in care oricare dintre criteriile enumerate este indeplinit, raportul juridic respectiv este unul de munca dependenta, iar contractul va fi calificat ca fiind de munca. Astfel, organul fiscal va putea reconsidera raportul juridic ca fiind de munca dependenta, situatie in care impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de catre platitorul si beneficiarul de venit. In acest caz se aplica regulile de determinare a impozitului pentru venituri din salarii realizate in afara functiei de baza.



Codul muncii - abordari